Punct si de la capat


feature_luarea_marimii_verighetelor
Se da urmatorul caz :
Unui domn in varsta de 60 de ani ii moare sotia in urma unei boli incurabile, dupa luni intregi de chin in care el a avut grija de ea.
Dupa moartea sotiei, el a fost ajutat de mai multe prietene ale defunctei sa-i faca acesteia cele trebuincioase, respectiv parastase, pomeni, etc.
La 1 an si doua luni de la decesul sotiei, domnul cel vaduv face anuntul casatoriei cu una dintre prietenele sotiei decedate, o doamna mai mare cu 5 ani ca el, divortata de ani de zile. O data cu anuntul, el a simtit nevoia sa si explice aceasta decizie ( desi nu i-a cerut nimeni ) spunand ca a ales sa faca acest pas deoarece vrea sa aiba pe cineva alaturi la batranete, cineva care il poate ajuta in treburile casei, si ca fosta sotie a fost o etapa din viata lui.
Trebuie sa mentionez ca defuncta tinea mult la anumite aspecte, nu accepta ca vreo femeie din anturajul ei sa aiba o relatie mai apropiata decat era cazul cu sotul ei, avea anumite principii la care tinea foarte mult si, cu siguranta, nu ar fi fost de acord cu o astfel de situatie. De altfel, principiile ei erau cunoscute foarte bine de intregul ei anturaj deoarece si le expunea in conversatiile cu prietenii si cunoscutii ei, in functie de subiectele abordate.

Care este parerea voastra despre aceasta situatie ?

Domnul in cauza procedeaza bine si trebuie inteles ca isi doreste pe cineva alaturi, iar prietena sotiei, fiindu-i aproape la greu, e cea mai buna alegere? Putem considera ca trecutul trebuie lasat in urma si ca orice om are dreptul sa-si refaca viata ?
Sau, din punct de vedere moral, casatoria cu prietena sotiei decedate este nepotrivita ? Sunt anumite principii pe care trebuie sa le avem ? Putem considera ca, din respect pentru cea decedata si pentru anii frumosi petrecuti impreuna, aceasta casatorie trebuia sa nu vina asa curand dupa moartea sotiei si tocmai cu prietena acesteia ? E de condamnat domnul ? E de condamnat prietena sotiei ?

Cum priviti voi lucrurile?

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Punct si de la capat

  1. Părerile sunt multe. Cea mai corecta părere este sa nu avem nicio părere. De multe ori cu cat blamam ceva cu mai multă înverșunare cu atat mai repede noi sau oameni apropiați noua vor face lucrul pe care il judecam atat de mult.

  2. Templier spune:

    Nimic nou sub soare,Buburuzo!
    Astfel, iubite cititor,
    S-a încheiat idila lor
    Făr’ să se ştie

    Unde anume, când şi cum,
    Sculptorul şi-a pierdut pe drum
    A lui soţie.
    Hanny
    https://foto761.wordpress.com/

  3. natycalinescu spune:

    Un om nu poate fi înlocuit cu un altul, e clar. Să îţi uneşti destinul cu altcineva, după ce ai pierdut pe cineva iubit? Nu face parte din concepţiile mele, dar nici nu pot judeca situaţia altei persoane.

  4. serbionel spune:

    Nu e nimeni de condamnat , o vorba romaneasca spune : „mortii cu mortii, vii cu vii …”

  5. Dan G spune:

    Nu e de condamnat. Atata timp cat a fost devotat sotiei cat a trait aceasta, nu vad unde e problema. Sa fie sanatosi.

  6. Ioana Radu spune:

    Nu cred ca e vorba de vreun vinovat aici. In primul rand, in ciuda oamenilor rau intentionati, traim intr-o tara libera si avem dreptul de a face ceea ce ne dorim (desigur, in limitele legii). In al doilea rand, nu e ca si cum relatia si-ar fi pus bazele in timp ce casatoria cu prima sotie inca era valida. Ok, sunt de acord ca sfideaza un pic legile moralitatii si dorinta doamnei decedate, dar viata merge inainte. Nu ne-am nascut sa traim singuri. Daca as fi fost eu in situatia asta, cred totusi ca n-as mai fi apelat la casatorie, ci doar am fi trait impreuna pana cand unul dintre noi s-ar fi stins din viata. Viata in 2 e mai usoara. Casatoria, totusi, nu e obligatorie in demersul acesta. dar daca cei doi asa au vrut, a fost si este libertatea lor in continuare.

  7. de ce sa fie cineva de vina? omul incearca sa-si refaca viata, are tot dreptul. o data ce e singur, nu vad unde e problema!

  8. Atata timp cat relatia lor a inceput dupa moartea sotiei, nimeni nu tb condamnat. Sa fie fericiti si sanatosi!!

  9. jason statham spune:

    ce pareri au unii barbati, mi-e rusine de ei cum pot sa treaca peste morti. draga Buburuza, crezi ca acestia isi iubesc indeajuns consoartele?

  10. Reina eres tu spune:

    Nicidecum nu e de condamnat noua sotie, chiar daca este imoral si intr-o societate normala, mai veche, ar fi fost de condamnat. Dar sa nu uitam ca principalul vinovat barbatul. Nu cred ca a iubit-o prea mult, iar acea „prietena” a fost probabil apropiata de el. Sau nu, poate ca i s-au aprins calcaiele. Nu stiu de ce voi femeile dati vina mereu pe niste femei care „se baga”. Vina e a lui, in raport cu fosta lui sotie. Mie daca mi-ar muri sotia la 60 de ani, nu cred ca m-as mai recasatori (sigur, daca m-as casatori cu cea pe care o iubesc). As tine mereu vie imaginea ei la mine-n ganduri.

    Acest scenariu imi este cunoscut.

    In alta ordine de idei, mai imi este cunoscut un scenariu prin care un alt batranel a ales calea singuratatii si a ajuns sa aiba vicii. Plus ca 20 de ani pot fi multi daca familia nu sunt foarte aproape de tine.

    Poate ca nu sunt de condamnat, depinde. Inca s-au mai si casatorit, n-au trait in concubinaj. Dar poate ca prea repede. Insa suntem cam egoisti si nu ne adaptam, ne gandim numai la fericire uneori si cum sa ne fie bine. In memoria fostei sotii, ca nu pot sa-i spun poate femeia vietii lui, acesta va trai acum cu alta desi ultima n-a fost de acord cu asa ceva cat a fost in viata.

    Totusi, noua lui sotie nu e atat de condamnat cat timp nu au avut vreo legatura in trecut. Nimeni nu stie ce e in suflet ei, suferind un divort si traind asa ani de zile. Iar daca un barbat ii spune vorbe frumose… Nu cred ca mai tine cont atat de mult de timpul scurt! Plus ca au ales totusi sa se casatoreasca, si nu sa traiasca in concubinaj.

    Pe moment, in familii, e greu de digerat o astfel de actiune. In timp, unii ii vor accepta total decizia batranului sau macar nu o vor comenta, iar altii isi vor aduce si peste ani si ani decizia lui.

    20 de ani sunt multi, dar daca vrei sa ii duci, ii duci. Inainte a avut totusi cativa ani de „nesinguratate”. Cel mai greu e „dorul de EA”.

    Ramane de vazut si daca femeia de langa el il ajuta si este bine integrata in neam. Ca daca ar fi o mare fiinta, n-ar mai fi o problema asa mare. Sa zicem ca e harnica, il ajuta pe batranel si pe toti. Pana la urma, ura nu face bine. Mai bine fara ura si Dumnezeu sa fie singurul care judeca. Daca femeia batranului este buna, ar trebui sa dati dovada de intelepciune.

  11. Nicolae Constantin spune:

    nimeni nu e de condamnat ; ce conteaza ca aleasa este prietena fostei sale sotii ? daca nu era aceasta doamna era alta femeie , in esnta , acelasi lucru ! domnul respectiv are tot dreptul sa-si refaca viata , atat cat mai are de trait !

  12. racoltapetru6 spune:

    E foarte normal. Dacă nevasta e decedată, precis i s-au schimbat și părerile. Dacă le mai are…

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s